Marmota

Marmota
de KaiN

Afară bate liniştit,
Un vânt de primavară,
Marmota neagră mi-a zâmbit,
Spunând… e iarna iară!

Dar iarna înca n-a venit,
Ne-a zis ca vine iarna!
Şi marmota… ne-a minţit…
Că înca nu-i nici toamna.

De ce oare a minţit?
Aceasta-i întrebarea,
Oare sa fiu eu ameţit?
Sau ea şi-a pierdut starea.

Dar totu-n viaţa se plateşte,
Iar marmota se lovi!
Faptura nu mai traieşte,
Isi rupe capu şi murii!

Şi marmota…a murit…
Sau nu?! sau cine ştie?
Caci nimeni nu a mai zarit,
Un semn de duioşie.

Si cum mergeam necontenit,
Prin padurea pustie,
O creatură am zarit,
A draq… cin’ sa fie…